2012-12-25CRISTOS SE NAȘTE!

Pastorala De Crăciun, Episcop Milan

CRISTOS SE NAȘTE!  MĂRIȚI-L!


Onoratului cler,
Cuvioșilor călugări și călugărițe,
preaiubiților întru Cristos fraților și surorilor
Eparhiei Greco-Catolice de Muncacevo
și tuturor oamenilor de bunăvoință!

Preaiubiți frați și surori întru Cristos!

”Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea   Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea lui...”
(Tit 3,4-5)

Cu aceste cuvinte de bucurie, Sfântul apostol Pavel, iar împreună cu el și Sfânta Maică Biserică dorește să exprime esența Nașterii lui Cristos. De la începutul existenței umane, Dumnezeu prin diferite modalități s-a adresat omului (cf.Evrei 1,1), dar acum s-a întâmplat ceva mai mult: El a apărut, s-a arătat pe Sine, El a ieșit din lumina inaccesibilă în care a petrecut. Dumnezeu însuși a venit printre noi. Pentru Biserica din vechime tocmai aceasta a fost bucuria Nașterii – Dumnezeu a apărut. Însă aici apar întrebări: în ce fel El ne-a apărut și cine este El în realitate? Apostolul Pavel foarte clar explică aceasta în epistola către Tit, când spune: ”dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni...” (Tit 3,4). Înainte de venirea lui Cristos, imaginea lui Dumnezeu a fost de multe ori neînțeleasă și denaturată în imaginația umană. Fiindcă nu o dată, greutățile și pericolele vieții au creat imaginea lui Dumnezeu ca pe una severă și foarte departe de oameni. Nașterea lui Cristos aduce cu adevărat o nouă epifanie – arătare: Dumnezeu este bunătatea curată. În Noaptea Nașterii Domnului, în rugăciunea Dupăcinarului, noi cântăm acel imn, cuvinte care descriu mai detaliat această arătare de Crăciun: ”Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umerii Lui; îl vor numi: ”Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9,6) Acesta este unicul text din Vechiul Testament, în care se vorbeșete despre un copil, despre o ființă umană, în astfel de neobișnuite însușiri: numele Său va fi Dumnezeu tare și Părintele veșniciilor. Prin urmare, Dumnezeu ne-a apărut ca un copil, ca un mic copil uman.

În  acest copil, care stă culcat în ieslea din Betleem, noi putem să ne atingem de însuși Dumnezeu, putem să-L mângâiem. Și aceasta este ceva incredibil de frumos și mișcător. Iar tocmai aceasta a făcut Sf.Francisc de Assisi, când în Ajunul Nașterii Domnului, în îndepărtatul an 1223, a făcut o scenă a Nașterii, unde erau prezenți  boul și măgarul, ieslea umplută de fân, și imaginea Copilului din Betleem, pe care el l-a strâns în brațe și îl dezmierda. În Nașterea Domnului, Sf.Francisc vede umilința lui Dumnezeu, care a devenit atât de sărac. Fiul lui Dumnezeu s-a născut într-o peșteră săracă – într-un staul. Aici El este atât de dependent, este unul care are nevoie de dragoste și de căldura omenească. Într-adevăr, numai Dumnezeu este atât de mare și atât de maiestuos, ca să devină pentru noi, oamenii, așa mic și așa sărac. Acest lucru El îl face pentru ca pe noi cei săraci în bine și în dragoste, să ne facă bogați și darnici.

În lumea contemporană, sărbătoarea Nașterii Domnului tot mai mult se transformă într-o sărbătoare a magazinelor și a supermarchetelor, a căror vitrine sclipitoare întunecă misterul prezenței lui Dumnezeu, care ne invită pe noi la simplitate, ascultare și iubire, ce atât de mult lipsesc în relațiile interumane. În acest An al Credinței, să ne întoarcem spre lumina ieslei din Betleem, care singură poate împrăștia întunericul deznădejdii, dându-i un sens vieții noastre.

Fie ca această preaminunată sărbătoare a Nașterii Domnului să devină pentru fiecare o adevărată arătare a lui Dumnezeu în inimile Dumneavoastră și să vă aducă în familii: iubirea, pacea și simplitatea, care sunt izvorul bucuriei și a adevăratei fericiri.

Cu o rugăciune pentru fiecare și cu Arhierească binecuvântare

Al vostru în Cristos

Episcop MILAN,
Episcopul Muncaciului

Nil Iurii,
Episcop – ales

Ujgorod,
A.D. 2013