2014-12-23PASTORALA DE CRĂCIUN

CRISTOS SE NAȘTE! MĂRIȚI-L!

Onoratului cler, Cuvioșilor călugări și călugărițe,
preaiubiților întru Cristos fraților și surorilor
Eparhiei Greco-Catolice de Muncacevo
și tuturor oamenilor de bunăvoință!

Preaiubiți frați și surori întru Cristos!

La Sărbătoarea Nașterii Domnului, cu bucurie repetăm din nou cuvintele îngerilor, care au răsunat în noaptea Betleemului. Oameni simpli și săraci – păstorii, au auzit preamărirea, care din veacuri a răsunat spre mărirea Celui Preaînalt. Îngerii au cântat: ”Mărire lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți lui.” (Luca 2,14). Însă cândva, în istoria creației lui Dumnezeu, a răsunat o voce falsă, care nu s-a acordat cu corul îngeresc. A fost vocea răzvrătirii și a împotrivirii. ”Nu îți voi sluji. Mărirea este a mea. Eu voi fi ca și tine. Eu voi fi Dumnezeu” – a strigat unul dintre cei mai frumoși și înzestrați îngeri, iubit de Dumnezeu – Lucifer, îngerul luminii. Și această dorință de a fi ca Dumnezeu, de a nu se supune, de a nu-i sluji cu iubire, a devenit fundamentul a diferite feluri de împotriviri dușmănoase și a războiului. Această năzuință îi trage pe toți oamenii de-a lungul istoriei în prăpastia conflictului infernal, a nedreptății, a violenței și a lacrimilor. Această idee – de a fi ca Dumnezeu, de a nu-L asculta, de a sta împotriva voinței Sale, - este ideea principală a primei neascultări, care i-a sădit-o Lucifer omului, prin păcatul originar. Și îndată după prima răzvrătire, vedem cum Adam se apără și aruncă vina pe femeie, gândind cu viclenie, că asupra ei ar trebui să cadă mânia lui Dumnezeu. Îl vedem pe Cain, care din invidie își omoară fratele; frații care îl vând pe Iosif în Egipt. Poporul evreu, care mereu n-are încredere în Dumnezeu, nu ascultă de poruncile Lui și omoară pe proroci – trimișii lui Dumnezeu. Și vedem deasemenea iubirea și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3,16)
    Aplecându-ne asupra ieslei Betleemului, putem vedea iubirea care a devenit trup – o realitate.”Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit...” (1 Ioan 1,1).Cristos vine ca Împăratul păcii, Părintele veșniciilor (cf.Isaia 9,6), vine ca să-L preamărească pe Tatăl: ”Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17,4). Cristos niciodată nu s-a împotrivit Tatălui. În toate L-a preamărit pe Tatăl, împlinind până la sfârșit voia Lui. Și cu toate că a fost Dumnezeu, ”totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.” (Filipeni 2,6-8)
    Așadar vedem, că izvorul păcii din veșnicii e petrecerea în pace cu Dumnezeu Tatăl. Iar izvorul din veșnicii a războiului, este împotrivirea față de Dumnezeu. Și noi astăzi suntem nevoiți să culegem roadele împotrivirii față de Dumnezeu, roadele ateismului fără Dumnezeu. Înțelepciunea umană este pusă asupra înțelepciunii lui Dumnezeu. Oamenii sunt puși în locul lui Dumnezeu. Războiul este aproape. Ne privește atât familiile, cât și comunitățile noastre. Ne omoară pe cei apropiați. Toți dorim pace și liniște. Multora le vin gânduri, că a rezolva o problemă, ar fi distrugerea unor ființe umane, grupuri de oameni, sau armate întregi. Însă războiul și moartea nici într-un caz nu pot fi izvorul păcii. A sta împotriva lui Dumnezeu, a distruge pe celălalt de lângă noi – e întotdeauna aceeași povață rea și vicleană a lui Lucifer.
Să cerem pacea lui Cristos Cel Nou Născut. Pace în inimile noastre și în inimile celor care ne urăsc pe noi. Oare n-a fost și El într-o situație asemenea nouă? S-a născut într-un grajd. Părinții săi au devenit niște fugari, ca să salveze copilul de la moarte din mâinile lui Irod- împăratul. A fost părăsit, prigonit și în sfârșit omorât. A suferit de frică în fața prigonitorilor, s-a temut de moarte. S-a temut de dușmanii săi. El a zis: ”Iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc.” (Matei 5,44) Iar pentru cei care L-au omorât, s-a rugat: ”Doamne iartă-i că nu știu ce fac.” (Luca 23,34)
    Vă dorim frați și surori, ca să vă lăsați conduși de Copilul de la Betleem, ca să deveniți niște apostolii a Împăratului păcii. Niciodată să nu mergeți împotriva lui Dumnezeu. Să nu vă lăsați ispitiți de ura față de aproapele.
    Vă dorim pace în inimi. Pace în casele și familiile dumneavoastră. Și întâi de toate – pace în țara noastră. Fie ca Bunul Dumnezeu să-i mângâie pe toți cei care          și-au pierdut pe cei apropiați. Fie ca să vă dea bucuria Nopții Sfinte și încrederea că ei deja s-au unit cu corul îngeresc în ceruri, care veșnic cântă: ”Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu...”
    Vă dorim tuturor  binecuvântate și vesele Sărbători și binecuvântarea lui Dumnezeu în Noul An al Domnului – 2015.
    Cu rugăciune pentru fiecare și cu arhierești binecuvântări

    Ai voștri în Cristos,

Episcop MILAN,
Episcopul Muncaciului

Episcop NIL,
Episcop auxiliar